A great week in Poland

Hello everybody.
So now I am in Poland and I will tell you how was this week.
First I wanna tell you that the road was very terrible, because we slept in the car.In the first day we visited Wien and it was wonderful. We saw the Zoo and it was very big, we do not have such a big Zoo in Brasov so I was impressed and we also visited the castle princess Sissi.   The   next day we was in Poland and I meet my family. What I can say about them is that they was the best...They are so understanding, nice, and I had a great time with them. While I was in Poland I visited Malbork, a great big castel,the aquarium from Gdynia, I was and I saw the Baltic sea and is very beautiful.

Hobby :P

     Well my hobby is dancing because I'm playing dances since 2 years ago and they aren't normal... they are german dances.
     I was in many cities with my band and it was very funny because they are the best and they make every moment special... I miss them . I like to play this dancesc because I help the german comunity to carry on their traditions.
     Unfortunately time doesn't allows me  but I hope that I will be able to go in my free time.

Ultima repetitie,ultimele cantece...ultimele zile

Hei!
Azi am avut ultima repetitie si a fost foarte distractiv... Ca de obicei am cantat,am dansat,ne-am simtit bine...pauzele au fost mult mai scurte..defapt.. a fost doar una :)) si in rest am repetat incontinuu. A fost destul de obositor deoarece suntem cu totii stresati de cum va iesi noua sceneta..dar speram sa fie bine..
E miercuri deci.. in 2 zile deja vom fi in drum spre... POLONIA! Abia asteptam sa plecam,sa descoperim lucruri noi,sa avem o noua experienta  si desigur sa ne vedem prietenii din celelalte tari.. asa ca... Polonia pregateste-te ca venim!!!

Hey!

Today I had the last rehearsal and was very fun ... As usual we sang, we danced, we felt good ... breaks were much shorter .. actually .. was only one:)) and the rest I repeated continuously. It was tiring because we are all stressed and we do not know how will be the new sketch
So it's Wednesday .. in two days we are already on the way to ... POLAND! Can not wait to leave, to discover new things, to have a new experience and of course to see our friends from other countries .. so ... Poland, get ready because we come!

Trecut... si prezent

Astazi stateam si ma gandeam la anii de generala petrecuti cu atatea persoane dragi de care imi este foarte dor. Timpul a trecut atat de repede si inca nu imi dau seama cum am ajuns la liceu.. Parca mai ieri eram imbracata in uniforma albastra cu patratele.. si "astazi" am calcat pe treptele liceului unde lumea mea s-a schimbat total.
Cu siguranta nu voi uita acele momente placute pe care le-am petrecut cu colegii mei de clasa in excursii si in ore, iar restul prietenilor nu vor fii nici ei uitati...desi am avut si destule greutati in anii de generala...
Anii au trecut iar natura lucrurilor ma conduc pe drumul lung al vietii pe care trebuie sa o descopar :)

Suflet printre frunze

Si frunzele incep sa cada...
Toamna patrunde din ce in ce mai mult in sufletele noastre si isi face simtita prezenta... Oare ce am putea face sa nu ne mai simtit atat de singuri pe un drum atat de lung in vechiul lan al fericirii,al iubirii,al zambetului si a tot ce ne facea fericiti?
Poate ca am vrea sa dam timpul inapoi si sa schimbam ceva stergand cu un burete incet urma, si poate ca ar fi simplu,dar zilele curg pe langa noi si ne uitam ingandurati inapoi.

Turcia 2010

Cu totii stim cat de mult am asteptat acea „excursie”, dar dupa atata timp venise vremea sa plecam . 

In data de 6.11.2010 ne-am trezit dis de dimineata pentru a ne imbarca in microbuz si a porni spre Bucuresti Orele au trecut iar noi am ajuns la Bucuresti. Din pacate avionul nostru a avut intarziere, asa ca am pierdut cateva ore prin aeroport. La un moment dat venise si avionul, „evadarea noastra din aceasta tara”. Unii dintre noi aveau emoti, deoarece pentru majoritatea a fost primul zbor, ceea ce pot spune si despre mine. Nu se poate exprima in cuvinte senzatia cand te inalti incet spre cerul senin si ti se pare ca timpul se scurge mult mai greu, iar peisajele erau uimitoare, pur si simplu ramai uimit cand te vezi deasupra fiecarui lucru. A fost placut, si dupa o ora de zbor am ajuns si noi in Istanbul. Deja totul se schimbase: liniste peste tot, lumea se uita ciudat la noi, timpul trecea repede... Din nou am pierdut cateva ore in aeroport, dar distractia a fost pe cinste. Glumele si nebuniile nu puteau lipsii. 

Seara am ajuns si in Kayseri, apoi am pornit spre Urgup, un orasel foarte frumos.

Ne-am cazat, am mancat si.. era destul de tarziu asa ca fiecare ne-am dus in camerele noastre, dar dupa cum va dati seama noi fetele, nu ne puteam abtine sa dormim separate asa ca am stat toate la ingramadeala intr-o camera: 3 intr-un pat si 2 in altul. Nebunele de noi ce era sa facem decat sa stam treze ore in sir,sa facem haz de necaz si nebunii?.. nimic. Asa ca am stat treze pana la 4 dimineata, am ascultat muzica, am dansat, am mancat toate prostiile. 

A doua zi, eram foarte odihniti desi dormisem putin, dar am pornit in explorarea  minunatului oras Urgup. Prima oprire am facut-o pe Dealul Dorintelor, de unde poti admira intregul oras, dar sincer sa va spun,nu cred ca mi-am pus vreo dorinta. Apoi am pornit spre inima orasului de unde poti admira parcurile frumoase, oamenii linistiti si calmi, dar totusi e umpic cam ciudat cand toata lumea se uita la tine. Ne-am plimbat cateva ore in oras apoi am plecat la restaurant unde am luat prima noastra masa turceasca. Intradevar mancarea lor este mult mai condimentata, supa este pastoasa,fara carne si legume de aceea nu tuturor le-a placut. Dar totul s-a terminat cu bine si am pornit spre Valea Rosie. Privelistea era superba, iar pentru noi a fost si mai bine deoarece am prins apusul, prin urmare asa priveliste nu mai gasesti nicaieri in lume, deci nu ezita sa mergi si tu acolo. Dupa ce am vizitat si acest obiectiv turistic, am pornit spre Ortahisar, oraselul unde urma sa ne petrecem o saptamana cu gazdele noastre. A fost greu la inceput sa ne despartim unul de altul deoarece nu cunosteam pe nimeni, totul era nou iar fiecare dintre noi avea lacrimi in ochi. Am inceput sa ne acomodam incetul cu incetul din prima seara,dar pentru unii a fost destul de greu. Trecuse si acea noapte iar a doua zi dis de dimineata am plecat la scoala cu gazdele noastre. A fost foarte ciudat deoarece toata lumea se uita la noi si ne studia din cap pana in picioare.

Despre scoala as putea spune ca era foarte frumoasa, viu colorata,clasele erau micute si dragute. La pranz, am plecat la restaurant pentru a lua masa, iar dupa 2 ore ne-am reintors la scoala pentru a ni se prezenta o sceneta de catre elevii turci. Dupa parerea tuturor a fost o sceneta ciudata... dar si interesanta ea intitulandu-se „ Superman si psihologul”. Apoi la ora 4, dupa o zi intreaga de scoala si de activitati am pornit spre casa cu „surorile” si „fratii” nostrii. A doua zi am plecat intr-o excursie la un muzeu in aer liber. A fost coplesitor deoarece acolo erau peste 40 de biserici in stanca, ceea ce este fenomenal. Picturile,coloanele, altarele improvizate toate erau impresionante, de nedescris. In alta zi cu totii am avut placerea de a zbura cu balonul. A fost superb deoarece nu ai aceasta ocazie in fiecare zi. Rasaritul a fost foarte frumos iar privelistile..de necomentat. Eram uimiti,fascinati,iar razele soarelui ne incalzeau in timp ce admiram stanciile cu forme ciudate. A fost o experienta de neinlocuit. 

Ultima zi a fost dezamagitoare pentru noi si pentru gazdele noastre, cat si pentru copii de la scoala care abia ne cunosteau. Cu totii eram tristi si ne-am fi dorit sa mai stam putin. Ne-am hotarat cu totii sa mergem in parc, sa ne petrecem ultima zi impreuna si sa ne bucuram de ultimele clipe petrecute impreuna. Fusese ultima noatra zi in Ortahisar, oraselul in care ne-am intoarce cu drag. A fost o experienta de neuitat si speram sa mai avem si alte activitati la fel de atractive si in viitor, iar noi copii multumim tuturor pentru ca am avut ocazia de a vedea cum este intr-o tara straina si ocazia de a ne aprecia mai mult tara noastra.

Happy end 

Prieteni...sau nu ☺

Buna din nou!
Dupa cum stiti in ziua de azi poti gasi prieteni la tot pasul.. dar oare sunt si adevarati? Poate ca de multe ori ni se pare ca cei din jurul nostru ne vor doar binele,ca ne pot ajuta in orice mod, ca sfaturile lor sunt bune, ca le putem dezvalui orice secret...dar cu siguranta nu este asa! Eu mi-am invatat lectia de cateva ori, desi inca nu sunt  priceputa sa imi aleg prietenii foarte bine. Si cum oare sa stim daca persoanele din jurul nostru ne sunt prieteni adevarati si ne putem baza pe ei? E greu...presupun ca toti stim asta, desi inca nu am descoperit modul de a ne alege prietenii adevarati...si de a-i indeparta pe cei...nepotriviti.
Parerea mea este ca ar trebui sa fim mai atenti si sa testam persoanele din jurul nostru pentru a afla daca ne sunt PRIETENI ADEVARATI!

Hi again!
As you know today you can find friends everywhere .. But there are real? Maybe it often seems that those around us will only benefit us, they can help us in any way, that their advice are good, as we can tell any secret  ... but definitely not so! I learned my lesson a few times, though still not skilled at choosing my friends very well. And how did you know if people around us are our real friends and we can trust them? It's hard ...I guess we all know that, although we have not yet discovered how to choose our real friends ... and to remove those ... wrong.

My opinion is that we should be more careful and to test those around us to see if we are true friend!