Cu totii stim cat de mult am asteptat acea „excursie”, dar dupa atata timp venise vremea sa plecam .
In data de 6.11.2010 ne-am trezit dis de dimineata pentru a ne imbarca in microbuz si a porni spre Bucuresti Orele au trecut iar noi am ajuns la Bucuresti. Din pacate avionul nostru a avut intarziere, asa ca am pierdut cateva ore prin aeroport. La un moment dat venise si avionul, „evadarea noastra din aceasta tara”. Unii dintre noi aveau emoti, deoarece pentru majoritatea a fost primul zbor, ceea ce pot spune si despre mine. Nu se poate exprima in cuvinte senzatia cand te inalti incet spre cerul senin si ti se pare ca timpul se scurge mult mai greu, iar peisajele erau uimitoare, pur si simplu ramai uimit cand te vezi deasupra fiecarui lucru. A fost placut, si dupa o ora de zbor am ajuns si noi in Istanbul. Deja totul se schimbase: liniste peste tot, lumea se uita ciudat la noi, timpul trecea repede... Din nou am pierdut cateva ore in aeroport, dar distractia a fost pe cinste. Glumele si nebuniile nu puteau lipsii. Seara am ajuns si in Kayseri, apoi am pornit spre Urgup, un orasel foarte frumos.
Ne-am cazat, am mancat si.. era destul de tarziu asa ca fiecare ne-am dus in camerele noastre, dar dupa cum va dati seama noi fetele, nu ne puteam abtine sa dormim separate asa ca am stat toate la ingramadeala intr-o camera: 3 intr-un pat si 2 in altul. Nebunele de noi ce era sa facem decat sa stam treze ore in sir,sa facem haz de necaz si nebunii?.. nimic. Asa ca am stat treze pana la 4 dimineata, am ascultat muzica, am dansat, am mancat toate prostiile.
A doua zi, eram foarte odihniti desi dormisem putin, dar am pornit in explorarea minunatului oras Urgup. Prima oprire am facut-o pe Dealul Dorintelor, de unde poti admira intregul oras, dar sincer sa va spun,nu cred ca mi-am pus vreo dorinta. Apoi am pornit spre inima orasului de unde poti admira parcurile frumoase, oamenii linistiti si calmi, dar totusi e umpic cam ciudat cand toata lumea se uita la tine. Ne-am plimbat cateva ore in oras apoi am plecat la restaurant unde am luat prima noastra masa turceasca. Intradevar mancarea lor este mult mai condimentata, supa este pastoasa,fara carne si legume de aceea nu tuturor le-a placut. Dar totul s-a terminat cu bine si am pornit spre Valea Rosie. Privelistea era superba, iar pentru noi a fost si mai bine deoarece am prins apusul, prin urmare asa priveliste nu mai gasesti nicaieri in lume, deci nu ezita sa mergi si tu acolo. Dupa ce am vizitat si acest obiectiv turistic, am pornit spre Ortahisar, oraselul unde urma sa ne petrecem o saptamana cu gazdele noastre. A fost greu la inceput sa ne despartim unul de altul deoarece nu cunosteam pe nimeni, totul era nou iar fiecare dintre noi avea lacrimi in ochi. Am inceput sa ne acomodam incetul cu incetul din prima seara,dar pentru unii a fost destul de greu. Trecuse si acea noapte iar a doua zi dis de dimineata am plecat la scoala cu gazdele noastre. A fost foarte ciudat deoarece toata lumea se uita la noi si ne studia din cap pana in picioare.
Despre scoala as putea spune ca era foarte frumoasa, viu colorata,clasele erau micute si dragute. La pranz, am plecat la restaurant pentru a lua masa, iar dupa 2 ore ne-am reintors la scoala pentru a ni se prezenta o sceneta de catre elevii turci. Dupa parerea tuturor a fost o sceneta ciudata... dar si interesanta ea intitulandu-se „ Superman si psihologul”. Apoi la ora 4, dupa o zi intreaga de scoala si de activitati am pornit spre casa cu „surorile” si „fratii” nostrii. A doua zi am plecat intr-o excursie la un muzeu in aer liber. A fost coplesitor deoarece acolo erau peste 40 de biserici in stanca, ceea ce este fenomenal. Picturile,coloanele, altarele improvizate toate erau impresionante, de nedescris. In alta zi cu totii am avut placerea de a zbura cu balonul. A fost superb deoarece nu ai aceasta ocazie in fiecare zi. Rasaritul a fost foarte frumos iar privelistile..de necomentat. Eram uimiti,fascinati,iar razele soarelui ne incalzeau in timp ce admiram stanciile cu forme ciudate. A fost o experienta de neinlocuit. 
Ultima zi a fost dezamagitoare pentru noi si pentru gazdele noastre, cat si pentru copii de la scoala care abia ne cunosteau. Cu totii eram tristi si ne-am fi dorit sa mai stam putin. Ne-am hotarat cu totii sa mergem in parc, sa ne petrecem ultima zi impreuna si sa ne bucuram de ultimele clipe petrecute impreuna. Fusese ultima noatra zi in Ortahisar, oraselul in care ne-am intoarce cu drag. A fost o experienta de neuitat si speram sa mai avem si alte activitati la fel de atractive si in viitor, iar noi copii multumim tuturor pentru ca am avut ocazia de a vedea cum este intr-o tara straina si ocazia de a ne aprecia mai mult tara noastra.
Happy end
